Ok, am avut Provocarea Tonitza, iar astazi a avut loc Provocarea Vianu. Andreea este cea care a initiat o serie de intalniri cu liceenii din Colegiul National de Informatica Tudor Vianu dupa o discutie cu fosta diriginta a sa care a rugat-o sa vina la cateva ore de dirigentie pentru a le vorbi elevilor despre facultate.

Initial, am fost putin sceptic sa particip la o astfel de intalnire pentru ca nu mi se parea ca liceenii vor fi atat de deschisi la o astfel de idee, dar m-am gandit ca e un lucru chiar bun sa mergi sa discuti cu niste oameni care termina o perioada importanta din viata lor. Mi-am dat seama ca eu nu am beneficiat de un feedback din partea studentilor atunci cand am aplicat la ASE, precum ca viata in facultate nu este atat de roz pe cat pare de pe bancile superoz ale liceului.

Am mers pentru a raspunde la intrebarile lor despre facultate in general pentru ca nu stiam exact cati vor sa intre la Politehnica, ASE, SNSPA, etc. Am ramas placut surprins pentru ca nu a fost zarva in clasa si pentru ca au comunicat cu noi . Asa am reusit sa ne apropiem de ei si vor sa venim si peste o saptamana, iar un alt domn profesor ne-a rugat sa venim si la clasa dansului.

Observ ca exista o “cerere” pentru astfel de intalniri din partea grupului tinta si va rog sa lasati un comentariu prin care sa spuneti ce parere aveti despre aceasta idee si daca v-ar interesa sa va implicati candva alaturi de noi la CNITV sau chiar in alte licee?

Cred ca toti cei care citesc acest post au fost speriati cand erau mici de catre parinti/rude ca daca nu vor fi cuminti, o sa vina tiganul sa-i fure, ca vor fi bagati in sac. Privita superficial, aceasta sintagma pare o amintire haioasa din copilarie, dar in fond, este nivelul primordial de discriminare pe care il invatam de la parintii nostri.

“Sunt in stare de orice asociatiile si ong-urile astea aparute ca ciupercile dupa ploaie…acolo unde e loc de tras niste bani se baga si ei, dar nu le pasa ca nu sunt competenti si ca nu sunt responsabili pentru ceea ce fac.”

Ce au in comun cele doua paragrafe? Ambele sunt reactii la campania impotriva discrimarii romilor lansata de S.P.E.R. Al doilea este un comentariu la un filmulet de promovare si ma deranjeaza pentru ca nu toti romanii VOR sa inteleaga adevarata fata a ONG-urilor, este prea usor sa iti bati joc de munca si daruirea oamenilor.

Va trece multa vreme pana cand romanii isi vor schimba parerea despre aceasta etnie. Sunt de parere ca daca se promoveaza mai mult talentul lor intr-un mod elegant, ar exista mai multe efecte pozitive. Sa luam un exemplu practic, o masa importanta de romani discrimineaza aceasta minoritate, un procent important din acesti oameni asculta manele sau muzica lautareasca. Manelele, muzica lautareasca si chiar house (vezi Connect-R) au ca principali prestatori persoane din aceasta etnie, corect? Mi se pare ca romanul injura un rom in orice moment, dar atunci cand un rom ii canta o anumita melodie, se infrateste cu el. Nu pledez pentru promovarea manelelor/prostului gust, spun doar ca talentul unui om te poate face sa treci peste bariere de mentalitate.

Si se intampla acest proiect marca civika.ro. In urma cu ceva vreme ajungeam pentru prima data la o intalnire a unui proiect al acestei comunitati si iata ca pe 3 Noiembrie, ora 19:00, metrou Aviatorilor cei care isi doresc sa promoveze cititul in zone publice si mijloace de transport pot veni si cu o carte pe care o vor darui mai departe unui calator . Mai este nevoie de o aprobare de la Metrorex pentru a se putea fotografia/filma in metrou, asa ca puteti sa impartasiti un contact pe grupul de Facebook sau pe pagina proiectului.

Probabil ca va intrebati de ce este nevoie de un proiect prin care se promoveaza cititul in metrou? Din punctul meu de vedere, in metrou, “fetele acre” indreptate asupra ta te inhiba, te acapareaza si te transforma intr-un alt om. Esti o alta persoana pentru ca ceilalti sa nu te priveasca ciudat tocmai pentru ca citesti o carte in loc de un Click-opedia Cred ca oricand trebuie sa sustinem in orice mod posibil initiativele care incearca sa schimbe mentalitati…Atentie, se citeste!

Saptamana aceasta am participat la o conferinta de presa despre Ogilvy Earth, o noua divizie Ogilvy prin care companiile cliente vor beneficia de strategii sustenabile pentru a atrage mai multi clienti de partea brand-ului, dar si pentru cresterea business-ului.

Divizia functioneaza pe baza unor “instrumente de lucru”: Landscape Audit – care monitorizeaza subiectele dezbatute in presa scrisa si online, care au legatura cu compania si produsele sale; Eco Audit – defineste sustenabilitatea pentru o companie sau un brand, prin interviuri cu reprezentanti ai brandului si cu potentiali parteneri de sustenabiliate; IQ Mapping – identifica si prioritizeaza influentatorii-cheie care pot afecta pozitiv sau negativ perceptia unei companii sau a unui brand; The Lab – un grup de 15 experti din domeniul economic, social si al protectiei mediului, care, alaturi de angajatii Ogilvy, vor identifica directiile de dezvoltare ale clientilor diviziei si vor tine workshop-uri pe diverse teme. (via Wall-Street.ro)

Din spusele Manuelei Necula, Head of country at Ogilvy Group Romania, Ogilvy Earth incearca sa imprime un trend numit “Generatia G” ~ “Generatia Generozitate”. Conform TrendWatching, Generatia G este adoptata de companiile care au inteles ca trebuie sa se apropie mai mult de consumatori demonstrand ca le pasa de acestia, sa fie responsabile, generoase si cu angajatii lor.

Au fost identificate 8 trend-uri in cadrul Generatiei G care incep aici, dar ma voi opri doar asupra unuia: Co-donarea. Acest lucru presupune implicarea clientului in actiuni de responsabilitate sociala, filantropice, destinate unor cauze pozitive. Clientii sunt rugati sa co-decida sau sa co-doneze, asa cum a fost cazul companiei Tom Shoes care dona o pereche de pantofi unui copil la fiecare pantof vandut sau asa cum s-a intamplat in cazul Tripadvisor cand a donat 1 milion de $. Vizitatorii site-ului au fost rugati sa voteze una din cele 5 cauze alese, fiecare vot insemna 1$ si dupa ce s-au strans 1 milion de voturi fiecare cauza a primit o suma destul de mare bani.

In Romania am intalnit un asemenea gest de co-donare la Lee Cooper de unde poti sa iti cumperi o pereche de blugi mai ieftina cu 100 Ron daca aduci o perecehe veche de blugi care va fi donata ulterior prin intermediul Fundatiei Mereu Aproape. Voi aveti si alte exemple?

In multe ocazii sunt o persoana foarte optimista, pur si simplu nu pot sa gandesc altfel chiar daca lucrurile negative devin certitudini. Uneori am impresia ca abuzez pe twitter/chat/blog/mail de emoticons de genul , insa cred ca prin acest mod pot transmite mai usor o energie pozitiva. Si pentru ca a venit vorba de optimism, o sa dedic acest spatiu unor proiecte asemanatoare: Daydreamers si Optimism 2009 editia de toamna.

Daydreamers este proiectul Alexandrei Sandu, o fotografa talentata si tonica, prin care doreste sa fotografieze 1000 de persoane care tin ochii inchisi in timp ce se gandesc la o intamplare placuta din viata lor. Proiectul a inceput in Septembrie si deja a adunat 500 de persoane.

Optimism 2009  ajuns la editia a doua si ii va avea printre invitati pe Cabral, Cristian Mungiu, Bogdan Naumovici, Cristian Lupsa si Vlad Stan. La prima editie nu am mai putut sa ajung, dar sunt sigur ca merita sa te inscrii aici dupa valul de optimism degajat de participantii la Optimismul din vara.

Poze de la Daydreamers:

In unicul metrou al Romaniei se petrec de aproape doi ani diferite campanii de promovare prin diferite mijloace. Cea mai utilizata metoda de promovare este cea prin care se lipesc afise-stickere in interiorul vagoanelor, urmeaza imbracarea stalpilor cu bannere, distributie gratuita de produse (cred ca iaurturile Muller au hranit calatorii timp de o luna ). Nu toate campaniile sunt reusite, unele afise cred ca pot fi gandite mai bine si de catre cativa studenti la Marketing, dar prin exercitiu ne crestem valoarea…

Mai jos gasiti cateva poze cu doua campanii care se inrudesc. Avon este partener al Fundatiei Renasterea si ambele organizatii au campanii impotriva cancerului la san, prima prezenta si in metrou. Compania de cosmetice foloseste un tip de afis pe care l-am mai vazut, materialul imita o oglinda si are ca mesaj “Te privesti in oglinda 20-30 minute  zilnic. Mai stai inca 5 min sa-ti examinezi sanii”. Imi place modul in care atrag atentia tuturor, inclusiv a barbatilor care pot fi si ei implicati prin suportul consoartelor.

Afisul Fundatiei Renasterea este surprins in Brasov, dar va las pe voi sa-i descoperiti mesajul .

* Multumesc Deea pentru poze.

Acest post este dedicat comunitatii mele de pe Facebook. 354 este numarul oamenilor care m-au ajutat sa ating un obiectiv. Pe la jumatatea lunii Septembrie participam in cadrul concursului Paravion si incercam sa observ in acelasi timp cati oameni din comunitatea ta de pe Facebook poti sa implici atunci cand ai nevoie de ajutor, dar si ce vizibilitate poate avea un brand pe aceasta retea sociala. Ideea concursului era ca cel care strange cele mai multe like-uri pentru o poza din vacanta poate castiga niste bilete de avion spre Europa. Am ramas surprins ca am reusit sa implic 60% din friends. Nu este chiar atat de simplu sa dai un like, acest lucru presupune multe notificari atunci cand apar comentarii, in cazul de fata au fost peste 100 si astfel au aparut cateva reactii negative asupra actiunii pe care o lansasem.

Nu am castigat acest concurs pentru ca locul 1 a stiut sa faca rost de niste like-uri de la indieni, dar nu m-a deranjat acest lucru pentru ca a contat enorm faptul ca atati oameni mi-au fost aproape. Totusi am castigat un weekend de doua persoane in Poiana Brasov si a fost o recompensa chiar placuta.

A avut de castigat Paravion folosind Facebook? Cred ca da, au fost inscrise aproximativ 2000 de poze in concurs si estimez ca au fost stranse 2000 de like-uri unice. Probabil ca 30-40% dintre cei care au acordat un like au aflat ca este vorba si de un concurs Paravion, iar daca 5% vor fi clientii companiei in viitor cred ca Facebook este un canal bun de promovare. Concursul se desfasoara din nou pe Facebook aici si pe Twitter sub alta forma.

Vineri s-a stabilit orasul care va gazdui Jocurile Olimpice din 2016. Marele favorit era Chicago prin sustinerea cuplului prezidential Obama, Rio de Janeiro era al doilea favorit pentru ca putea fi primul oras din America de Sud care organiza JO, Madrid candidase de mai multe ori pentru organizarea unor astfel de evenimente, iar Tokyo era ultimul favorit pentru ca in 2008 Asia a mai fost reprezentata de Beijing. A castigat Rio de Janeiro si astfel Brazilia va organiza in 2014 Cupa Mondiala la fotbal si in 2016 JO. Chicago a fost eliminat din primul tur de vot, un lucru surprinzator.

Am observat o frenezie extraordinara pe Copacabana, oamenii se bucurau pentru ca orasul lor, tara lor, continentul lor vor fi centrul lumii sportive peste 5-7 ani. Mi s-a parut oarecum deplasata bucuria pentru ca aceste evenimente se vor intampla peste multi ani, pana atunci se vor schimba multe in viata lor, dar mi-am dat seama ca aceasta este diferenta dintre noi si ei, ne gandim prea mult la prezent, nu gandim pe termen lung.

O problema a candidaturilor oraselor Chicago si Tokyo a fost cea a existentei domeniilor de internet www.chicago2016.com si www.tokyo2016.com (sursa aici) . Domeniile au fost cumparate de un antreprenor si erau destinate unui forum de discutii pe tema problemelor pe care le au orasele respective in organizarea Jocurilor Olimpice. Acest lucru a facut ca domeniul oficial al orasului Chicago sa fie www.chicago2016.org si inainte de stabilirea orasului gazda se zvonea ca reprezinta o bila neagra pentru candidatura respectiva

In 2052 o sa am 65 de ani si probabil nepoti. www.bucharest2052.com este in acest moment liber si ar putea fi domeniul Jocurilor Olimpice din Romania, al unui circuit de Formula 1 sau al unui eveniment sportiv important in lume. Merita sa-l cumparam?

Prezentare Rio 2016

In fiecare an in luna Octombrie voi dedica un post acestui prim proiect pe care il deruleaza asociatia mea draga. Acum un an indemnam studentii cu sloganul “E timpul sa stii ce vrei!”. Daca anul trecut simbolul a a fost un ceas, in acest inceput de toamna ASER se axeaza pe imaginea trenului studentiei. In dreapta aveti flyer-ul de recrutare din acest an care reprezinta un bilet de tren spre studentia la superlativ (nu, nu avem parteneriat cu CFR ).

Saptamana viitoare apare Ghidul Studentului Economist 2009 (editia 2008), un cadou oferit de ASER studentilor din ASE si sunt impresionat sa il vad din nou intr-un format foarte bun chiar daca aceasta criza afecteaza pe oricine, mai ales ONG-urile..

Imi place sa vad ca in ASER traditia merge mai departe, ca munca si pasiunea se imbina pentru a forma alti oameni care vor relua acest ciclu.Sunt mandru. Urca in tren!

Astazi am fost la noul film al lui Mungiu in sala cinematografului Studio. Cred ca filmul acesta ar trebui sa ruleze doar in vechile sali de cinema pentru ca spectatorul sa intre mai bine in atmosfera anilor ‘80.  Studio, Patria si desfiintatul Cultural sunt trei cinematografe vechi in care am ajuns pana acum. La Cultural am fost pentru prima data la cinematograf- Mulan si 101 dalmatieni au fost filmele vazute acolo, la Patria am vazut Star Wars Ep.2 si de curand Easy Virtue si Playboy de LA, iar la Studio am fost la Hangover si Amintiri din epoca de aur. Daca adun numarul acestor filme urmarite in cinematografele vechi si il raportez la cele vazute la Movieplex, sala din urma le depaseste de doua ori pe cele “de stat”.

Trebuie sa recunoastem ca salile respective sunt cu mult sub cele din mall-uri, la Patria sala miroase foarte urat – praf, vechituri, scaunele scartaie, biletele sunt imprimate pe niste foi in stil vechi, atunci cand cumperi un bilet cu Orange Film codul este scris pe o foaie…La studio avem aceleasi conditii, sala parca nu miroase atat de urat.

Asa se face ca avem niste cinematografe pe Magheru care sunt in starea din vremea filmului lui Mungiu, dar pe noi nu intereseaza acest aspect! Este Romana? Facem cafenele, sunt la moda chiar daca sunt in fata unui cinematograf decazut, vezi Patria. As vrea sa vad un bulevard plin de cafenele, sa inceapa de la Universitate si sa tina pana pe Dorobanti.Poate ca peste cativa ani o sa apara si legenda urbana a cafegiului de Dorobanti..

Revenind la Amintiri din epoca de aur, am ramas impresionat de film, mi-a placut mai mult decat 432, poate si pentru ca are mult umor. Mi-a placut umorul acesta romanesc, mi-au placut momentele subtile, mi-a placut enorm scena caruselului si mi s-a parut interesant modul de filmare de pe macara (nu stiu cum se spune mai tehnic ). Va invit sa vedeti prima parte, a doua ruleaza incepand cu 23 Octombrie.