Incep sa ingros foarte mult tagul din stanga <- legat de metrou, dar nu ma pot abtine sa nu scriu despre o situatie de ieri care m-a pus ceva pe ganduri. Actiunea se desfasoara in metrou (bineinteles) si ma are pe mine in centrul atentiei. Cu ceva vreme in urma vorbeam cu cativa prieteni despre cum ar fi sa nu mai fim atat de reci cand suntem in afara casei noastre? Mergem in metrou, in autobuz si stam imbufnati, incruntati, reci. Mai sunt unele doamne care mai incep sa vorbeasca intre ele daca vad ca nu stiu ce nepotel e frumusel s.a.m.d. Propuneam eu atunci sa ne gandim la o societate foarte deschisa unde toti sunt prieteni cu toti din jur si sa nu mai existe bariere de comunicare si sa intram in vorba cu tot felul de oameni( stiu, suna ciudat, dar e tare de imaginat 
). Raspunsul a fost : hai ma, n-ai cum sa faci asta.
Revenind la ziua de ieri, eram pe scaun cand langa mine se asaza o femeie la 30 ani si dupa o statie incepe sa se auda un planset, scoate niste servetele, ii suna telefonul si ii spune celuilalt ca ii moare mama unei prietene, inchide si plange in continuare pana ce am coborat sitot pana atunci ma uitam la ea doar in geamul din fata mea in care ne reflectam. Mi se pare ca in unele situatii suntem asa de rigizi incat nici niste sentimente majore nu ne fac sa ne apropiem si sa spunem macar :
Death is just another path
10 Comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
da tikky, usor de zis, dar cand iti moare cineva drag …nu mai poti spune asa usor.
Din pacate,drumul dupa moarte nu mai conteaza pentru cei vii..ei nu mai pot merge pe orice drum alaturi de cel plecat.Aici este problema..
Daca poti plange in metrou..inseamna ca este chiar un mediu “gol”
In fiecare zi merg cu Ratb ul si am si eu povesti despre ce vad acolo. si ma gandeam uneori de ce oamenii sunt asa posomorati si ca daca vezi un zambet e mare eveniment, in toata masina aia unde oamenii se imbulzesc ingrozitor pentru un loc desi merg 2 statii, sau chiar se cearta pe motive de varsta pentru un loc….e ridicol, penibil, comic, trist si inutil. Si atunci…nu poti spera nici macar la un “scuze” sau “pardon” cand cineva iti da cu o papornita in cap sau te calca pe picior. Cum sa speri la o vorba de consolare in momente grele? E doar o iluzie..
Iluzii sunt doar vorbele spuse in vant sau inchipuirile. Realitatea este fapta, actiunea in sine. Nu trebuie sa astepti consolarea niciodata, trebuie doar sa stii sa o oferi, sa nu astepti o reactiune. Este de o mie de ori mai valoros omul care poate oferi acest lucru neconditionat, decat savantul, liderul, sau oricine. Puterea de a aduce o schimbare in bine sta in fiecare. Trebuie doar aplicata.
cosmin, tu mergi cu masina personala:))
deea, nu am facut referire la mine in post. iar RATB-ul este doar o extrem de mica parte dintr-un univers ce ne inconjoara, unde exista aplicabilitate pentru ceea ce am afirmat. Fie ca esti la volan, fie ca esti pieton, fie ca stai intr-un zgarie-nori zi de zi la birou sau esti paznic la o scoala generala, poti reda in orice moment un lucru bun, poti oferi actiunea. Neconditionat.
Cosmin, glumeam doar:)
Evident ca ar fi bine sa se intample ceea ce spui tu si fiecare sa fie mai bun si mai deschisa fata de cei din jur, insa prin commentul meu am propus si o viziune mai realista a problemei. In conditiile in care copii de 3 ani care se uita la Minimax la desene animate si vad scene porno sunt educati in acest fel, in conditiile in care nivelul de educatie si inteligenta pe cap de locuitor scad constant, dat fiind invatamantul, in conditiile in care violenta este ceva normal in societatea de azi, atat la televizor in filme si la stiri, cat si pe strada,(mie mi au vandalizat o floare, in centrul bucurestiului!), cum sa cerem asa ceva? Cum sa ceri ceva uman cand ne comportam ca niste animale? Da, schimbarea incepe cu sine, si poate 2% din cei ce citesc aceste commenturi vor face ceva in acest sens. Ce facem cu restul de oameni? Asta e intrebarea cheie. Unde ne indreptam? Cand ne vom aminti ce inseamna sa fii om si sa ai sentimente? Oare ne vom mai aminti vreodata?
Ca sa nu fiu inteles gresit, eu nu cer de la ei, sau de la cel de langa mine. Schimbarea nu va veni niciodata asa. Eu cer de la mine, pentru ca doar de la propria persoana suntem indreptatiti sa cerem schimbarea. Si doar asa se vor schimba in bine si cei ce ne inconjoara, pas cu pas.
La a arata cu degetul suntem fruntasi, la actionat suntem codasi!
si ca tot veni vorba de initiativa – uitati una super draguta si eficienta!
http://www.youtube.com/watch?v=VQ3d3KigPQM
Bafta all in stresiune!
ei , iote ca pe mn nu doar ca au incercat sa ma “consoleze” cand am lesinat la metrou, dar au fost cateva persoane(printre care si un tiganel care a sunat la ambulanta:D) pana mi-am revenit:) aaaaaaaaaa si 2 politisti la fel …pana nu m am ridicat de acolo (vreo 20min) nu au plecat de langa mine:P …
ei , iote ca pe mn nu doar ca au incercat sa ma “consoleze” cand am lesinat la metrou, dar au fost cateva persoane(printre care si un tiganel care a sunat la ambulanta:D)care au stat pana mi-am revenit:) aaaaaaaaaa si 2 politisti la fel …pana nu m am ridicat de acolo (vreo 20min) nu au plecat de langa mine:P …